Motivul pentru care ţin la intervale repetate să verific ultimele apariţii din colectia Cotidianul este simplu : Printre zecile de opere semi-anonime promovate pana în prezent, au mai scapat capodopere ale literaturii universale. În ultima serie de volume distribuite în cadrul campaniei, am reusit să descopar doua astfel de bijuterii : ‘’William Faulkner – Zgomotul şi Furia’’ şi ‘’Henry Miller- Tropicul Cancerului’’.
Am decis să mă aplec putin asupra primei carţi, deoarece un alt roman al autorului, ‘’Lumina de august’’ mi-a marcat destul de puternic anii de liceu. După ce am inchis ‘Zgomotul şi Furia’ am realizat un fapt de altfel evident din primele pagini : Nu voi putea face o recenzie coerenta a acestei carţi fara să stric o parte din plăcerea cititului. Prin urmare, luati tot ceea ce citiţi în continuare ca pe un ghid, un indemn cel mult, în niciun caz ca pe o analiză în profunzime a cărţii, pentru că nu este vorba de aşa ceva.
Daca ar fi să fac greşeala de a rezuma actiunea romanului as spune că este vorba despre declinul familiei Compton, o familie din sudul american (pentru care Faulkner are o obsesie) declin urmarit pe parcursul a treizeci de ani (18 ani sunt rezumati efectiv insa în prima parte exista referinte clare la trecut). Nimic mai plictisitor decat fraza pe care am enuntat-o. Practic, în cartea asta nu se intampla mai nimic, familia în cauza fiind deja destramata în momentul narararii. Ceea ce face ‘Zgomotul şi Furia’ un roman epocal şi pe Faulkner un scriitor de geniu este perspectiva. Tehnica folosita de autor nu este nemaintalnita insa naturaletea nararii şi multitudinea de simboluri o fac să devina inovatoare.
Cele patru părţi ale romanului corespund cu patru perspective , numai una dintre acestea reuşind intr-adevar să clarifice relatiile dintre personaje şi să ofere raspunsul la intrebarea legitima a cititorului ‘Ce se intampla ?’. Prima perspectiva este ce a a lui Benjamin, fiul retardat al familiei Compton. Datorita faptului ca personajul nu pare să discearna intre prezent şi trecut şi datorita faptului ca editura Univers nu a binevoit să marcheze pasajele de amintire (asa cum am inteles ca se intampla în varianta Polirom) pria parte a romanului s-ar putea să va faca să il lasati din mână. Acţiunea se discerne dintr-o serie de replici, un dialog continuu, şi cum se foloseste în principal persoana intai vă trebuie puţină determinare pentru a trece de primele douazeci de pagini, mai ales daca nu il ‘’cunoaşteţi’’ pe Faulkner. Eu am avut tendinta asta avand în vedere ca editura (la banii astia, nu am oricum pretentii) a renuntat şi la cateva spatii libere şi a inghesuit mult prea mult text pe un format mic. Urmatoarele doua perspective sunt ale fratilor Quentin şi Jason, intelectualul şi avarul. Nu voi insista prea mult asupra relatiilor dintre personaje pentru ca ele tin loc de fir epic în multe fragmente. Ultima perspectiva, singura coerenta (în viziunea cititorului traditional) este a negresei Disley, servitoarea familiei. De remarcat este faptul ca autorul renunta aici la persoana I şi incearca să obiectiveze cumva noul narator.
Am mentionat şi ca ‘Zgomotul şi Furia’ abunda în simboluri. În afara de simbolurile crestine, am ramas putin intrigat şi de misticul nasterii, care la autor nu are acea aura de renastere spirituala, ci mai degraba de destramare. Nasterile din cartile lui Faulkner (vezi ‘Lumina de august’) marcheaza intotdeauna finaluri de etape, responsabilizari bruste şi schimbari drastice de carcater. Daca un personaj feminin naste, cartea e clar ca va deveni mult mai interesanta.
Nu stiu câte de mult ati inteles din ce am scris eu mai sus însa un lucru este cert : Cartea merita…trebuie citită.
P.S : Iniţial Am facut greseala să ma apuc de ‘’Zgomotul şi Furia’’ ca de un roman usor, desi traisem experienta Faulkner. Nu repetati şi voi greseala…dedicati-i timp. Daca aveti versiunea Polirom, cu-atat mai bine.
Postat in Cărţi
