Posted by: dalic | noiembrie 25, 2007

Menţiuni concursul de poezie

Buburuza

Iată şi ultima serie de poezii - menţiunile concursului de poezie organizat de Nina Vasile şi Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Menţiunea specială “Ideal” s-a bucurat şi de ilustrarea Nadiei. Voila!

Raluca Feneşan - menţiune specială
Ideal

De pe-un vârtej de nalbă,
Rotund ca bobul spumii,
Porni mărunta gâză
Să afle taina lumii.
“S-o iau la dreapta” - îsi spuse;
“Ba nu, în sus e nimerit!”
(Căci mult crezând în vise,
Pe dos că-i drept a chibzuit.)
Astfel, sărind sprinţară
Direct pe-un bob de mură,
Potecă mândră alese:
Spre regele Răsură.
-Opreşte-te, surată,
Se-ncumetă albina,
Că tare aspru-i drumul
Şi tocmai sus, lumina!
Dar gâza, ne-mpăcată
În al dorinţei chin,
Se îndârji ‘nainte
Şi nimeri într-un spin.
De pe-un vârtej de nalbă,
Rotund ca ochiul spumii,
Pornise mica gâză
Să afle taina lumii.

Claudia Partag - menţiune
Acum aici şi oriunde

Soarele abia însorit pe cer, cer abia senin si limpede ca mintea dimineaţa.
Într-o văgăună de nori
Departe de zori
Arde-o fâşie de cer
Pătimind în întuneric feeric
Luna ca un curier atârnat-o pălărie
Stă în cuier.
Ana Costiniu - menţiune
Tăcere sau furtună

Stelele sclipesc, felinare te ghideaza
Prin intuneric.
Deodata, cu o mana nevazuta,
Viata trage inapoi tot ceea ce ii apartine:
In locul stelelor arunca nori si fulgere,
Iar cerul incepe sa picure fericire moarta
din ranile universului.
Un vis moare sub impactul
unor vorbe aruncate tarziu.
Tacere.
Intunecata si apasatoare,
ca un raspuns al adevarului vesnic,
tacerea invaluie pana si ultimul gand.
Trebuie sa fie sfarsitul lumii,
sa se opreasca timpul
si sa porneasca din nou
numai atunci cand natura
a renascut.
O clipa trece, si alta dupa ea,
in continuare inca o suta,
pana cand totul se reduce la somn.
Mult prea adanc pentru a te putea trezi,
dar prea zbuciumat pentru a putea uita.
Retraiesti bucuria
si calmul nestapanit
al furtunii tale.

Sergiu Vasile - menţiune
Peronul trei

seara vine ca o piatrã care macinã cãldura,
con de umbrã dat de-a dura
când se clatinã cãldura,

la peronul trei, batista mângâie prin clipa goalã
legãtura irealã
dintre noi şi gara goalã,

sãlile de aşteptare n-au pe cine sã aştepte,
paşii presãraţi pe trepte
vor s-adaste, vor s-aştepte,

la peronul trei, trei ceasuri s-au oprit cerând iertare,
trenul tãu e-nfipt în zare,
între iarnã şi iertare,

nu mai sunt pãpuşi de sârmã, nu mai sunt batiste-n garã,
alte trenuri, mâine searã,
ca ecou din altã garã,

la peronul trei, pe unde au înţepenit secunde,
frigul nopţii se ascunde
de frigul dintre secunde

de când ai pornit în goanã cãtre nu se ştie unde.
Roxana Sahanagiu - menţiune
În umbră

Podul e în umbră şi ceaţă,
Ca o fărâmă de pământ –
Pierdut, înghiţit de curenţi, fără cale spre viaţă;
Glasuri sinistre bântuie crengile.
Îţi par poate goale, dar sunt pline,
Cu boabe de lumină. Nu, nu e divină,
Sunt doar creaturi, doar ochi de jivină.
Parcă mocneşte un foc undeva, dar nu aici.
Şi joacă umbre, se agaţă una de alta,
Chiar lângă mine …
Un fior m-atinge pe spate,
Mă scutur, îi dau coate,
Îmi vâjâie capul, m-aplec peste pod.
Parcă mi-a sărit umbra în apă;
Suflul îmi scapă.
Mă-ntreb – oare mai vii?
Cât să mai stau aici?
Mă vrei sau nu printre vii?
Căci nu mă vrei printre morţi; sau mă vrei?
Te-aş chema, dar nu am cum.
Nimicul mă aşteaptă dincolo, pe drum,
Dincolo – în apă şi pe pământ.
Mai aştept mult?
Mai aştept mult …
Mai aştept … mereu …
Singurătatea şi eu.

Responses

Vise in noapte

By: Me Harhata Gelu
Pentru: toti si pentru toate

Acum in linistea serii in noapte
Ma sperii de luna , de mine in noapte
Ma sperii si vreau sa te chem
Pe tine Doamne pe tine te chem .

In noaptea asta un vis am avut
Cum ca in seara asta
Un demon din mine iesea
Din mine , din inima mea .

Si-o ruga si un semn
Cu gura , cu limba imi faceam
Caci demomul din mine striga
Ca-mi vrea sufletul , inima .

Si ma zbateam si ma luptam
De crestet de mijloc ma tinea
Si-o ruga si ma adanca
Il face pe demon naluca

Doamne da-mi un semn
Sa stiu ce sa fac
Cum sa scap de un drac
Ce sufletu-mi vrea

Apare si luna simbolul mortii
Si-n linistea noptii , eu strig ,te implor
Intoarceti si ochii spre mine
Caci ma rog , te strig , te vener .

Din vis ma trezesc si din visare
In linistea noptii ma culc linistit
Cu un foc ce strabate inima
Si iar am atipit .

eminescu poetul fara de sfarsit
Din negura de vremi tu ai venit
Cu drag in suflet te-am primit
Poeziile tale cele dragi si frumoase
Se auzeau in fiecare dintre clase

Cu drag le-am ascultat si le-am citit
De cand in scoala am pasit
Si ani intregi au dainuit
Ramai poetul fara de sfarsit

Leave a response

Your response:

Categorii