Posted by: dalic | octombrie 4, 2007

Mila 18 - Leon Uris

 leon uris      Coperta a ediţiei americane    Nu ni se par atât de ciudate metodele neortodoxe ale Inchiziţiei sau războaiele sângeroase ale   evului mediu. Nu degeaba se numeşte acea perioada “The dark ages”. Ne imaginăm că a fost cândva de muuult, “pe vremea coasei”. Omul trebuie să fi evoluat de atunci, multe s-au schimbat, nu mai suntem aceiaşi, cu siguranţă nu! Totuşi, dacă privim în jur, oameni nevinovaţi mor bombardaţi, avioane se izbesc de clădiri, iar sclavia este la fel de actuală în unele ţări precum era şi acum 500 de ani.

Acţiunea cărţii se petrece în Polonia în timpul celui de-al doilea război mondial. Maşina de război germană găseşte o “înspăimântătoare” armată poloneză utilată cu săbii şi cai de ultimă generaţie care este decimată rapid. În câteva zile Polonia este ocupată, iar nemţii pregătesc “soluţia finală”. Evreilor li se confiscă proprietăţile şi sunt mutaţi în ghetto-uri, aruncaţi la grămadă în spatele unor ziduri bine păzite. Este de-a dreptul fenomenal modul sistematic în care naziştii pornesc distrugerea acestui popor. Fiecare pas este meticulos planificat, totul susţinut de un uimitor aparat propagandistic. Cred că niciodată omenirea nu a văzut atât de multă planificare a crimei, a creării unui nou standard pentru fiinţa umană. Statutul de sclav ajunsese să fie râvnit, munca însemna viaţă, iar viaţa…nu mai însemna nimic până la urmă. Credeau cu ardoare, poate de teama de a recunoaşte adevărul , poate pentru că nu puteau concepe un asemenea adevăr, că în lagăre oamenii nu mor, că e în interesul germanilor de a-i ţine în viaţă pentru muncă. Şi totuşi…

Nu există un personaj principal. Toţi cei care apar în carte contează la fel de mult.

Ajungi să te ataşezi de Andrei Androfski, evreul ajuns comandant al Ulany-lor, una dintre cele mai cunoscute şi respectate detaşamente poloneze de cavalerie. Un tip curajos, poate puţin dus la extrem din punctul de vedere al construcţiei- cam neverosimilă. Christopher de Monti este considerat pe wikipedia personajul principal. Personal nu cred acelaşi lucru. El aduce în scenă povestea de dragoste, alt merit în firul epic nu prea îi văd. Alexander Brandel e cel care notează evenimentele groazince al căror martor este. Însemnările lui deschid multe dintre capitolele cărţii.

Aş putea să continuu în a descrie personaje, dar în condiţiile în care contextul este puţin prea îmbârligat pentru a fi povestit, nu văd ce rost ar avea. Ca idee finală, Mila 18 este o carte bună. Te îngrozeşte pe alocuri, te emoţionează şi întristează în multe dintre cazuri, dar te ţine prins şi merită citită

Nota subiectivă: 3,7/5

Posted by: dalic | octombrie 3, 2007

Oameni de război speranţele noastre sunt în voi!

Dimineaţă pe bulevardul mareşal Prezan. Aceeaşi veşnică înghesuială într-unul dintre autobuzele care ajung la Charles de Gaulle. Ştie toată lumea…dacă trece  ziua fără să te fi certat în RATB e clar că nu eşti bucureştean adevărat. Tema de astăzi a fost gunoiul. O tanti a făcut frumos un pacheţel şi l-a lansat pe geamul Mercedesului care se deplasa regulamentar pe partea carosabilă. Partea bună: cineva s-a sesizat şi a ieşt un mic scandal în jurul nesimţirii celor care invariabil se apără cu “nu sunt primul/singurul care aruncă” [ştim cu toţii că nu eşti prima...problema e ca nu eşti ultima!].
Partea proastă: un domn a făcut un comentariu cel puţin bizar…”N-a reuşit Antonescu să-şi termine treaba.” “Lasă domle, că poate se mai naşte unul  ca el!” şi-a exprimat cineva dorinţa.

Deci e oficială treaba! Românul trăieşte după ideea că trebuie să-l înveţi cu bâta, că trebuie să vină unul gen Ţepeş, Antonescu,  Ceauşescu, Lăpuşneanu…să ia frâiele în mâini şi să facă treabă…dom’le! E el dictator, mai o pedeapsă cu moartea, mai o dizolvare a partidelor, dar până la urmă nimeni nu e perfect! Avem încă în sânge sentimentul  de mioară care are nevoie de un …..UN….singur ciobănel care să-i dea de mâncare şi să o bată atunci când face pozne. Chiar şi acum, iubirea frumosului popor se îndreaptă către un singur om [cel puţin aşa susţin sondajele].
E drept că vârsta celor care puneau în discuţie problema antonesciană şi mai mult sau mai puţin discutabilele sale deportări, era destul de înaintată. Sunt sigur însă că multă lume le împărtăşeşte viziunea.

De ce se află postul asta aici? Pentru că în timp ce se derulau înverşunat dezbaterile mă gândeam de ce nu vrea nimeni să se nască un om de cultură…un profesor, un om de ştiinţă, un mare pictor care să aibă o idee, să facă o schimbare nu cu pumnul ci cu capul. Pe noi nu prea ne interesează asta. Oamenii aştia de scriu cărţi nu fac niciodată atât de bine sau rău cât fac unii care ţin în mână tunul.

Voi ce credeţi?

Posted by: dalic | septembrie 14, 2007

Altii despre noi 2

Plăcut de unii, criticat prin părţile esenţiale de alţii, viralul colegului Krossfire a făcut valuri în blogosfera noastră cea de toate zilele. Datorită filmului, vizitele au crescut semnificativ, oamenii au scris despre noi şi iniţiativa noastră, iar asta n-a putut decât să ne bucure. Dăm drumul aşadar postului “Alţii despre noi 2″ :

Fobii.blogspot - o descriere a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti. Mulţimim şi trecem mai departe către…

Copy/Paste - un blog axat pe campanii publicitare preia afişul Popcorn books, dar şi sus numitul film.

Un post mai vechi - Biblioteca Metropolitană are blog!

Miruna Vlada “recidivează” şi susţine iniţiativa Ninei Vasile de a porni un concurs de poezie aici.

“O alta abordare, gandire libera si un aer proaspat, original acolo unde, de obicei, te astepti sa gasesti praf pe cartile din ce in ce mai rar frunzarite si foarte putine de adaugat cu voce tare.” - WhIteWolf

În răsfoirea lui printre bloguri, Trendagent ajunge şi la noi şi surprinde exact esenţialul.

Tras de mânecă pe messenger, Blegoo descoperă BMblogul şi, plăcut impresionat, ne găzduieşte viralul.

“Blogul lor e piarisit si plin de afise de promovare pentru doritori, e prietenos si e tanar si mie ,una, imi face pofta s-o vizitez. [biblioteca n. red]” - întregul articol aici.

Cineva a auzit de Biblioteca Metropolitană înainte de a da ochii cu acest blog! [Ne foarte bucurăm!!] Repetaţi după Idaho: Biblioteca Metropolitană are Blog!

Prietenii mai experimentaţi de pe RoCultura ne trag de urechi pentru calitatea filmului şi pentru slaba reprezentare a poeţilor actuali. Nu-i nimic, e abia prima încercare. Sperăm ca următoarele să vă placă mai mult!

Ultimul, dar nu cel din urmă, ne găseşte zoso. Sub titlul “Evoluţii” apare filmul lui Vlad.

Posted by: krossfire | septembrie 10, 2007

Noutati

In ciuda sumbrelor previziuni (facute tot de noi), echipa ”Gandeste in stil metropolitan” este inca activa. Ca dovada, va prezentam o versiune refacuta si speram noi finala a primului nostru filmulet de promovare si va anuntam pe aceasta cale ca au inceput pregatirile si pentru proiectul festivalului.

Vizionare placuta :

Daca tot v-am deschis apetitul pentru poezie si film, anuntam pe aceasta cale ca RoCultura si revista Pana Mea au dat startul Festivalului de VideoPoeme. Vom reveni la randul nostru cu amanunte pe masura ce initiativa avanseaza.

Posted by: dalic | septembrie 6, 2007

Concurs de poezie

concurs

Biblioteca Metropolitană Bucureşti
organizează
CONCURS DE POEZIE
Ediţia a VI-a, 2007
Se adresează elevilor şi studenţilor din Bucureşti. Trimite maxim 10 pagini cu poeme până la data de 1 octombrie 2007 la următoarea adresă:
Str. Christian Tell, nr.10, sector 1, Bucureşti, pentru Nina Vasile,
sau pe e-mail la nina_berta2004@yahoo.com.
Pentru detalii: 0741 69 13 14 – Nina Vasile

Posted by: dalic | august 28, 2007

Campania de promovare continuă

Îmi pare rău ca nici eu nici Vlad nu avem timpul necesar pentru a mai umble acest blog şi cu texte. Festivalul bibliotecii se conturează încet încet, trebuie să ne întâlnim pentru a mai stabili nişte detalii şi pentru a gândi o campanie de promovare. Până atunci şi până la următoarele recenzii de texte iată un material nou.

popcorn

Posted by: dalic | august 21, 2007

BMB ştie că!

Gata cu seria “BMB crede că…” Ultimul afiş din acest şir e puţin mai îndrăzneţ decât celelalte plus că deja BMB ştie şi nu doar crede. Încerc să sparg cu el pauza de posturi şi lipsa de timp şi inspiraţie. Enjoy! Ah da şi nu vă miraţi…toată lumea are locuri ciudate de citit!

BMB ştie că….

Restul materialelor îl găsiţi aici, în fişierul campaniei de promovare!

Posted by: krossfire | august 16, 2007

Trying hard…

Lipsa de activitate de pe blog din ultima vreme are doua cauze mari : lipsa noastra de timp si lipsa de entuziasm a potentialilor cititori si colaboratori. Nu stiu daca are rost sa subliniez importanta blogurilor de promovare si accentul pe care domeniul relatiilor publice il pune in ultima vreme pe acest mijloc de comunicare. In Romania blogging-ul a creat o vanzoleala poate nemeritata insa adevaratele initative par a fi lasate de-o parte in favoarea micilor scandaluri.

Lipsa de suport a altor parti implicate de asemenea ma deranjeaza. Blogul de fata este printre primele de acest gen din Romania (blog de promovare a unei biblioteci strict prin parteneri si comunicare online) si un manager bun ar sti cum sa valorifice un astfel de mijloc de comunicare. Numai feedback-ul primit pana acum ar trebui sa-i puna pe unii pe ganduri.

Asteptam in continuare sugestii
Cu respect,

Echipa ”Gandeste in stil metropolitan !”

P.S : Am inceput si eu sa lucrez la niste headere, afise si la un nou filmulet pentru a nu-l lasa pe colegul Dragos chiar singur pe partea de creatie media :)

Posted by: dalic | august 10, 2007

Biblioteca metropolitană blog!

Am pregătit un set de bannere promoţionale pentru prietenii noştri, pentru cei care ne au în blogroll, dar şi pentru cei care ne vor adăuga. Promit solemn că vor reveni în curând şi materialele promoţionale - afişe şi filmuleţe. Până atunci încercăm să ne facem folositori şi interesanţi printr-un comentariu-două de carte.

E pe alese ;-)

banner - kite style

banner hip hop style

banner - city style

banner - bloc si iarba sau banner - bloc si iarba2

click pentru fullsize.




Posted by: krossfire | august 8, 2007

Bazar bizar

Titlu : Bazar Bizar
Autor : Radu Paraschivescu
Editura : Humanitas
Anul aparitiei : 2007

6756.jpg

Mi s-a ”reprosat” de multe ori ca as fi un fan al lui Radu Paraschivescu. Am raspuns si atunci si voi raspunde si acum : Respect stilul lui Radu Paraschivescu. Prefer rubrica Ecranopolis din Evenimentul Zilei si articolele periodice din Dilema Veche in defavoarea cartilor sale insa modul in care a reusit sa imbine comercialul cu stilul direct fac din el un adevarat scriitor. Pentru ca , oricat ar nega-o falsele elite romanesti, publicul te face scriitor ci nu parerea minunata pe care o ai sau o au altii despre tine.

Voi trece peste cartile mai putin cunoscute ale scriitorului si anume Efemeriada, Balul Fantomelor si Fanionul Rosu . Perioada recenta este cea care l-a adus pe Paraschivescu in atentia publica cu Ghidul Nesimtitului (un best-seller, in esenta o carte de vacanta pentru amatorii de Academia Catavencu dar cu un crud substrat), Fie-ne tranzitia usoara (o colectie de ”vorbe de duh romanesti” in stilul celei intocmite de Des MacHale) si mai recent cu Bazar Bizar. Daca Ghidul Nesimtitului si Fie-ne tranzitia usoara au beneficiat de lansari promovate mult in presa, Bazar bizar s-a strecurat subtil in portofolilul lui Radu Paraschivescu.

Unul dintre motive ar fi si ca nu aduce nimic nou cu adevarat in stilul de abordare. Vorbim practic despre o colectie de nuvele in vena ”Comedii la portile Orientului” (desi aici nu erau tocmai nuvele) insa nu va asteptati la ceva de aceeasi magnitudine. Desi doreste sa prezinte o Romanie cruda, cu o mentalitate distructiva, per total scriitura din Bazar bizar este modesta si in ciuda unor nuvele care chiar stralucesc. Raportul calitate\cantitate-pret lasa destul de mult de dorit. Investitia in cartile cu autori romani nu este foarte mare insa si chiar si asa cititorul obisnuit nu-si poate permite sa cumpere mai mult de 2 carti romanesti pe luna. Am mentionat si un asa numit raport ”cantitate-pret” pentru ca in cazul pamfletului si a literaturii de consum in general, cantitatea are si ea un cuvant de spus atunci cand calitatea este decenta.

Daca vi se pare ca nu am fost destul de specific cu recenzia voi analiza fiecare nuvela in parte avertizand din start ca, desi nu am prezentat finaluri , in continuarea articolului de fata exista cateva date care ar putea sa va rapeasca din placerea lecturii.

Bazar bizar contine 11 povestiri ce zugravesc un tablou sumbru al unei Romanii europene’. Problema cu multe dintre nuvele este chiar faptul ca situatiile prezentate si comentariile de pe margine nu mai sunt de mult de actualitate, in ciuda vesnicelor naravuri umane. ”Omagiu supliciatului pasiv”, prima nuvela, abordeaza problema romglezei, a noii limbi dezvoltate si incurajate de capitalismul salbatic prin ochii unui proaspat angajat al unei firme de marketing. Fortata pe alocuri, nuvela subliniaza o tendinta distructiva , tendinta care din pacate se autoironizeaza zilnic fara a mai lasa loc de pamflet. ”Filoclubul”, urmatoarea pe lista, aduce putin aminte de Jeffrey Archer , prezentand minunata initiativa a unei gazde pensionate si a studentei gazduite de a infiinta un bordel intelectual (unde se discuta despre arta, dar se satisfac si placerile trupesti). ”Chitila Sunrise” este povestea unui autor izolat de lume ale carui potentiale capodopere nu reusesc sa fie decat niste copii involuntare ale operelor clasice. Practic, de-aici incepe Bazar bizar sa devina o colectie interesanta. ”Parteneri din toate zarile, cruciti-va !” este o excelenta introspectie in lumea PR-ului romanesc si unul dintre motivele pentru care nuvelele lui Paraschivescu il pot apropia intr-un anume fel de maestrul Caragiale. ” Viata ca pe roate” nu reprezinta altceva decat un dialog intercalat surprins intr-un autobuz. Oricum, savuros ! O incursiune in lumea fotbalului, atat de draga autorului, este nuvela ”Animal Plan(e)t” menita sa scoata la lumina cateva aspecte mai putin cunoscute din viata sefilor de galerie. Povestirea este prelungita inutil. Revenind la ”origini”, Paraschivescu reuseste sa ilustreze perfect una din bolile (psihice) ale functionarului mediu si mediocru in ”O luna plina ” - recomandata. ”Bushuresti” prezinta vizita presedintelui Bush la Bucuresti autorul trecand gradat prin cateva instante, de la banalul agent de ordine pana la fostul presedinte al tarii. Cateva inadvertente , cam depasita si prelungita inutil nuvela. ”Biserica Catodica” prezinta o initiativa a autorului amintita si in rubrica de la Evenimentul Zilei - o idee buna, dar o executie mult prea simplista. ”O tunsoare brici” dezvaluie riscurile la care se pot expune barbatii nimeriti pe mana unor telenoveliste hardcore si merita citita in special pentru finalul pe care evident ca nu-l voi dezvalui. Ultima nuvela, intitulata ”Abdominabil !” este o oglinda a vietii cazone moderne. Suprinzator, aceasta ultima frantura de Romania nu este fortata si contureaza un Mos Teaca modern (nemuritorul personaj al lui Anton Bacalbasa se regaseste si aici in persoana locotenentului Clement Lilian Chisleag).

Per total, Bazar bizar este o carte excelenta de vacanta insa daca doriti sa va familiarizati cu Radu Paraschivescu, recomand articolele sale sau Ghidul Nesimtitului. In curand va fi disponibila si in biblioteci insa nu cred ca fanii vor astepta atat.

Din aceeaşi serie:
Culorile curcubeului ‘77 - Paul Goma
Lituma în Anzi - Mario Vargas Llosa

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii